Nu stiu cum altfel sa-mi exprim sentimentele, iar daca peste cateva ore voi citi ce am scris aici o sa ma intreb “oare ce a fost in mintea mea?”. lumea se in varte in jurul nimanui si totusi in jurul tuturor… tuturor care ma exclud din toate si ma lasa in urma ca si cum nu as exista, deoarece n-am nici un rol in mintea lor.. sunt in plus. Toti cei pe care candva ii consideram prieteni acum ii consider dusmani si ii urasc din tot sufletul… desi simt ca inca imi sunt alaturi. Simteam… am simtit ca iubesc, dar dragostea mi-a fost luata cu forta lasandu-ma singura intr-un abis al durerii continue… Acela pe care ieri il consideram inger, azi este total opusul, il iubesc dar ma uraste cu adevarat… Si asta ma doare cel mai tare, dragostea furata din viata mea. Era singurul lucru care ma facea fericita… Sunt nimeni.. pe tine cum te cheama?... [by 3v3]