dreams...

Ma omoara in totalitate cu figura fetzei lui, un chip angelic… Zambetul lui dulce… si ochii… ochii lui intunecati plini de mister si agonie... ma pierd in stralucirea ochilor sai negri, visatori… il iubesc enorm… E un inger adevarat pt mine. Dar sunt satula sa ma indop cu dulceata viselor mele in care un baiat apare si-mi fura inima… si nu mi-o mai da inapoi… Desi nu-s genul, dragostea pare a ocupa destul spatiu in viata mea. Sufar pt el, sufar si tac amintindu-mi de euforicele mele vise… Probabil par nebuna, pt cei care ma cunosc, pt k nu am fost niciodata atat de preocupata de dragoste sau in cel mai rau caz sa fi fost “romantica” (NU!! IN NICIUN CAZ NU-S ASA). Faza e ca nu vreau sa renunt la el…si nici dak as vrea n-as putea sa renunt la un asa baiat… Imperfect si totusi fara defecte… asta-i o dragoste indurabila (dupa parerea mea) deoarece in esenta noastra suntem doar nijte copii, niste copii diferiti… ale caror inimi nu-s sortite sa se intalneasca vreo data… M-am plictisit sa-mi plang de mila . De ce? Pt ca oricm daca tipul ala pe care il plac ar citi aceasta povestire “de jale”, nu si-ar da seama ca e vorba despre el…